Podul

Undeva, într-o zare de lume, un râu, cu ape mângâiate de sălcii și legănate de caldă strălucire de stele, e martorul unei certe aprige între doi frați. Punțile dintre ei par a fi pentru totdeauna distruse, începând cu aceea care le unea, peste apele râului, gospodăriile. Însă, râul nu vrea ca lucrurile să rămână așa. Ce va face și cui îi va cere ajutorul? Nu veți afla decât dacă veți citi cărticica. La finalul ei, poate că veți ajunge la aceeași concluzie cu Isaac Newton, anume că „Oamenii construiesc prea multe ziduri, dar nu destule poduri“. Și, poate că vă veți strădui, de-a lungul vieții voastre, să construiți poduri frumoase și să zidiți legături trainice, cu oameni dragi! Eu vă urez, dimpreună cu râul și cu prietenul său, tâmplarul, mult succes, copii!